Uneori zilele de filmare sunt atât de istovitoare, încât nu-ți mai dorești nimic altceva decât să ajungi acasă și să te bagi în pat. Să închizi tot și să întrerupi orice contact cu lumea. Din fericire, nu am parte de multe astfel de experiențe și găsesc mai tot timpul ceva energie în plus pentru ceea ce-mi place. Și întotdeauna aleg să fac ceea ce-mi place. Iar unul dintre lucrurile care îmi fac plăcere este să ies în oraș cu echipa. Știu că nu toată lumea e ca mine. Adică, după o săptămână de muncă cine mai caută compania colegilor și pentru timpul liber?
Olimpia Melinte: Întotdeauna aleg să fac ce-mi place
Ei bine, eu sunt unul dintre acei oameni, mai ales că acum aveam și ocazie specială. Un fost coleg a strâns vechea gașcă din facultate și a zis că vrea să ne scoată la un pahar, de ziua lui. Însă, grupul era mai restrâns decât pe vremuri. Frumos din partea lui, mai ales că până acum trăisem cu impresia că nu ține contul anilor săi. Date fiind circumstanțele, a lăsat baltă ideea de a ne scoate în oraș, optând pentru o cină la curte, sâmbătă seară. Și-a luat angajamentul că o să ne gătească și-am zis că vreau s-o văd și pe asta.
Nu știu cum a trecut seara de vineri, că m-am trezit sâmbătă dimineață cu o poftă de viață incredibilă. Soarele abia dacă se zărea de după nori și era un frig prevestitor de vreme rea, dar nimic nu-mi putea strica buna dispoziție. Casa mirosea a cafea Davidoff proaspăt prăjită și am umplut ochi o cană din care, de regulă, beau lapte. Am sorbit de câteva ori, cu guri mici, și mi-am amintit că e un suvenir din Spania, de anul trecut, pe când filmam Sordo. Da, de acolo o am. Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri. Au fost trei săptămâni grozave, în care am lucrat cu niște oameni remarcabili și am deprins lucruri noi. Atunci am învățat să trag cu arma (pentru rol) și să călăresc.
Doamne, mă emoționez teribil când îmi amintesc! Ați călărit vreodată? Trebuie s-o faceți. E unul dintre rarele momente în care ești sigur pe tine după ce ți-ai pus încrederea în altcineva. În acest caz, în calul tău. Se creează o legătură tainică între voi, iar primul lucru de care trebuie să te descotorosești este teama de eșec. Nu vei cădea, dacă înțelegi că trebuie să ai o postură cât mai relaxată, genunchii flexați și călcâiele îndreptate spre sol. Wow! Parcă am asistat la prima mea lecție de călărie.
Am înțeles de ce am această energie și ce trebuie să fac cu ea. O să călăresc din nou, după luni bune de pauză. Fac cel mult o oră până la centrul de echitație pe care-l frecventez, o oră de călărie, o oră pe drumul de întoarcere, mă opresc să iau un cadou ... Până la prânz sunt înapoi. Da, nici nu se putea un start de zi mai bun. Și o să am timp berechet să mă pregătesc pentru cina de diseară.
Întotdeauna aleg să fac ce-mi place și mereu mă gândesc la cei din jurul meu. Cafeaua îmi e de mare folos. Pe voi ce vă ajută să faceți alegeri inspirate?