Mi-ar fi plăcut să fi putut fi actor. Iubesc teatrul. Iubesc teatrul pentru că îți oferă o scenă pentru fiecare manifestare umană pe care n-o poți striga în gura mare pe stradă. Știi, e libertatea aia pe care crezi că o posezi în orice moment al vieții tale... Dar nu ești liber mereu. Uneori ești influențat să mergi pe un anumit drum și doar tu poți decide dacă este rău sau bine că te-ai lăsat condus.
Sunt Otravă și uneori ies din zona de confort pentru că vreau și pot
Eu am ales să nu fiu actor pentru a mă dedica cuvântului scris. De 15 ani scriu pe blog, care mi se pare cea mai liberă formă de exprimare a lui. A cuvântului, vreau să zic. Scrisul și teatrul îmi par două lucruri care au fost în mine de când m-am născut și rar m-am abătut de la acest drum. Mai e și cafeaua, care le ține pe astea două atât de bine împreună. Nu sunt doar hobby-uri, cum nu e nici Davidoff Café Oriental Style, cafeaua mea de zi cu zi. Facem echipă bună împreună.
Uneori stau și mă întreb dacă aș putea face și altceva în viață. Azi e una din acele zile. Voi nu v-ați pus problema asta? Adică, nu știu... V-ați imaginat vreodată operând pe creier? Ați fi putut stinge incendii de pădure? Profesori, în 2020, cu școală online? Uite, eu m-am visat deseori strunind ghidonul unui chopper nou-nouț, deși n-am mers niciodată pe un motor. Nici n-am urcat măcar o dată în șa.
Vecinul meu de la 6 are unul și singurele momente în care e un nesuferit sunt cele în care dă deșteptarea în tot blocul, dimineața, când pleacă în trombă. Restul zilei nu-l mai vezi. Omul ăsta are o viață a lui complet necunoscută celor din jur.
Cât de tare poate fi asta! Așa ceva aș vrea să experimentez eu! Am scris destul despre oameni și aventurile lor! Cred că a venit timpul să las condeiul și să apuc manșa. Vă spun eu, ziua începe grozav cu o cafea bună!
Îmi doream atât de mult să înțeleg cum e să pilotezi un motor fioros, încât am făcut singurul lucru pe care nu l-am crezut posibil. Poate ați ghicit. Da, l-am pândit pe vecinul meu până s-a întors acasă, ca să intru în vorbă cu el. Nu mă știa nici din vedere, dar nu m-a repezit. Și-a ascuns cu greu uimirea când i-am zis că o cafea matinală a decis întâlnirea noastră și mi-a explicat, cu de-a fir a păr, ce înseamnă mersul pe motocicletă. Așa am aflat că e pilot de curse moto retras din activitate și că s-a lecuit de viteză trecând pe choppere. Cunoaște un instructor bun și m-a trimis la el pentru primele lecții pe două roți. Și fiindcă am vrut să fiu răsfățat până la capăt, m-a lăsat să urc în șa ca să-mi fac un selfie de toată frumusețea.
Viața mea, viața ta, a tuturor este întotdeauna despre alegeri. Unele te scot din sărite, altele din zona de confort, dar important e să urmărești aceeași constantă: să fii fericit. Aplică acest principiu sănătos în tot ceea ce faci și nimic nu ți se va părea imposibil. Știi? E ca și când ai merge pe motocicletă. Așa ceva nu se uită niciodată. Pe onoarea mea. Adică, mă bazez pe asta!